.jpeg)
Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Cofer pentru apă/Ghium
În articolul de astăzi, vă prezentăm un Cofer/Ghium, ulcior pentru apă, intrat în patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii în anul 2005, donat de meșterul Stănescu Donică, din localitatea Căzănești, jud. Ialomița.
Confecţionarea vaselor de aramă este apanajul rromilor, cea mai importantă ocupaţie a lor fiind prelucrarea metalelor, câteodată dusă la rangul de artă, nu doar de meșteșug, înzestrare moştenită încă din antichitatea indiană, sursă de supraviețuire prin acoperirea unor cerinţe specifice, complementare unei economii de tip pastoral-agrar.
Arama (numită ştiinţific „cupru”) este folosită uneori în diverse aliaje - bronz (în amestec cu staniu, aluminiu, plumb etc.) şi alamă (în combinaţie cu zinc). De prelucrarea aramei se ocupau căldărarii, care confecţionau diverse categorii de vase: de la cele de uz familial sau comunitar (alambicuri – cazane mari de fiert ţuica, cazane de fiert săpunul, găleţi de apă, căldări, tipsii, tăvi, tigăi, căni, talere, oale, tingiri, ibrice etc.), la cele ritual-religioase (cristelniţe) şi de cult (căldăruşa de Bobotează, potirul de împărtășanie etc.). De cositorirea vaselor de aramă se ocupau spoitorii, această tehnică constând în acoperirea suprafeței interioare a vaselor din aramă cu cositor (DEX: cositor = staniu, un metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale pentru a le feri de coroziune și la fabricarea tinichelei), pentru a împiedica oxidarea lor.
Vasele confecționate din aramă aveau atât rol funcţional, cât şi unul decorativ, fiind ornamentate cu diferite tehnici meşteşugăreşti (lustruire, ciocănire, tăiere, îmbinare, perforare, incizie ş.a.). Vasele rituale prezentau, de obicei, un decor mai complex (bumbi realizaţi prin ciocănire, ornamente geometrice incizate: dungi, brâuri de romburi şi zig-zag-uri etc., realizate mai ales cu dalta, dornul şi ciocanul).
Despre vasele de aramă cositorite/„spoite” se spunea că au şi valoare terapeutică prin „curăţarea” apei (argintul, arama şi cositorul au puterea de a purifica apa, apa purificată având calitatea de a distruge viruşi, bacterii, microbi), de unde şi valoarea ritualic-magică a unor vase de aramă, precum cazanul de botez, cazanul şi găletuşa de aghiazmă, vasele dăruite de către naşi, tinerilor căsătoriţi la nuntă.
Ghiumul pentru apă din patrimoniul M.N.A. este confecționat din aramă, cositorit prin ciocănire la rece, lipire și găurire. Are formă geometrică, cu corp bitronconic și gât ușor tronconic, toartă laterală și nu prezintă ornamente. Era folosit în gospodărie la transportul și păstrarea apei.
Poate fi admirat în expoziția ”La pas prin lumea satului”, la etaj, în sectorul ”Fântâna”.
Muzeograf Petre-Filip Magdalena
MUZEUL NAŢIONAL AL AGRICULTURII Slobozia
